nu mai dispune de gramul acela de încăpere
dispusă să acopere urâțenia
cu var

tindem să ne înghesuim substanțele cenușii unele în altele
ca într-un gang bang al minților unde toate gândurile
au ruginit direct proporțional cu răgetele de plăcere contorsionată
ieșită dintr-un singur esofag

oh animalul
prin câte trupuri a trebuit să fugă
nici măcar lacrimile lui nu mai au rafinament
atunci când mușcă cu ferocitate pardoseala
o preistorie de ziduri îl așteaptă cuminte
la colț
să prizeze violent laptele mamei
acum frumos ambalat și vândut în pungi albe de plastic
celor care vin doar cu gândul că vor pleca primii
dintr-un ultimatum
trage fumul în piept ca și cum
un soldat ar întâmpina ultimele gloanțe
cu un rânjet imens
deschis în piept