Delăsarea și-a făcut o saltea din umbre,
Comoditatea făcea într-un spațiu vid tumbe,
Lenea și-a desprins picioarele și le-a lăsat să umble singure,
Letargicul s-a lăsat înfășurat în negure.

Comoditatea făcea într-un spațiu vid tumbe,
A trimis corpul delăsător, sațiat de real, în catacombe,
Durerea s-a dus la stomatolog și și-a pus plombe,
Suferința arunca în omul neputincios cu umbre.

Lenea și-a desprins picioarele și le-a lăsat să umble singure,
Acestea aveau prin viață direcții nesigure,
Căci drumul spre rai e pavat cu genuni,
Ce iau forma unor simulacre de minuni.

Letargicul s-a lăsat înfășurat în negure,
Pe retine activul i-a pictat somnul în forme sigure,
Ar vrea să facă din viață un somn continuu și covârșitor,
În care toate să se întâmple în mod copleșitor.

Letargicul s-a lăsat înfășurat în negure,
Lenea și-a desprins picioarele și le-a lăsat să umble singure,
Comoditatea făcea într-un spațiu vid tumbe,
Delăsarea și-a făcut o saltea din umbre.