Sub privirea blajină a soarelui
Valea Târnavei părea că încă dormea
cuibărită sub o plapumă de puf alb ca spuma laptelui
însă odată ce autobuzul
cu un oftat de ușurare
după urcușul solicitant pentru oasele-i rebegite
a coborât șerpuind prin ruginiul lanurilor
și verdele încă viu al viilor tinere
îngrijite precum bonsaii
odată ajuns în sat
îmi dau seama că m-am înșelat
tractoarele răgușite își dregeau tușind motoarele
în curți se montau teascurile
și se băteau pene la sape
întors acasă
la ora la care Valea Târnavei dormea
la adăpostul unei nopți în care luna a stat ascunsă
dar stelele și-au înmiit forțele
parcă pentru a-i suplini absența
mi-am propus să scriu un poem
în care să adun toate culorile
și toate miresmele toamnei
dar ca să descrii cana de lapte
ce te așteaptă aburind pe masă
mirosul legăturii de mărar și cimbru
pregătită de mama pentru murături
sau aromele ce te învăluie când cobori în pivnița ticsită
ca să redai lupta dintre roșul aprins și verdele întunecat
pentru ultimii ardei rămași pe tufe
ori negrul pănușilor ce se înalță din foc
precum pene de corb
pentru a cânta toate acestea
îți trebuie un exercițiu liric îndelung
ca să te asiguri că nu-i faci toamnei o nedreptate.