dacă astăzi m-ai aștepta într-o doară, bând apă
în aceiași (ACEEAȘI)cârciumă bântuită de Ivănescu
m-aș așeza lângă linia norocului tău părăsit
și-aș închina o cană de vin de miercuri
ca să-ți dorești neisprăvita asta de lume, puțină,
să mă dorești ca pe feciorii mângâiați pe creștet
de anotimpurile vieții mele, din umbra ta, de joi

ți-am spus, sunt oameni care mor în picioare
se intersectează unul cu altul, cu mâinile deschise
tu mă privești în suflet ca pe mărunțișul lumilor
căznindu-mi inima în palmele tale
nu mă mai iubești îndeajuns precum pruncii,
ca o vină deopotrivă a irosirii și-a fricii,
legănatul înfipt în spinarea calului de lemn
și-a găsit sclav în ochii tăi ca o orbire
ca un adevăr al pământului,
dacă ar conta