am fost tristă ca un muribund nespovedit
când Dumnezeu mi-a agățat de cămașa de gabardină tăcerile ca pe niște insigne
și mi-a zis să părăsesc potecile străbune
cu ondine tritoni machete din bețe de chibrituri
și luptători de wrestling MuchaLucha de pe Cartoon Network
am plecat fruntea în semn de supunere
sunt tristă ca toți oamenii când vine viitura și duce
mai departe saltele cu ploșnițe ca pe niște sicrie plutitoare
sunt tristă și fac condens până mucegăiesc și pielea mi se cojește
rămân o lecție de anatomie cu sufleur și anestezice cu miros amar de migdale
dă-mi Doamne forța să te bântui până la buza pământului răscolit
până la oasele strămoșești până la inima smeadă a copacului și melcul berc
din grădina cu minunile copilăriei vei știi că am venit acasă
adunată de pe gârla celor 100 de arondismente ale cătunului bântuit
vei știi că am adunat un pârlog de vreascuri pentru focul din sobă
din așchii de stele de la cinematecă