Visase câteva frunze
înspre pepenele de pus la murat
pentru ursul brun

prin soarele palid al tundrei
gălețile ei de zinc zăngăneau încă goale
cizmele se bolțeau între pietre

Sasha slăbise de cu zori firul mandolinei
apoi coborâse brațul de sulițe în barcă
scuipând machiavelic în palme
făcuse un salt îndrăzneț
cât să treacă prin rotocoalele râului
din prima

ursul brun atins pe coapsă
lăsase urme roșcate pe frunze
Sasha umbla de trei zile
pe sub un cârd de păsări
fluierând după el

vrejul de pepene se lungise un pic
femeia curăța tocul verde al ușii
așteptând pe bravul și prea tânărul ei Sasha cu ursul
avea un fel de cumințenie a inimii
cu care-l chema înlăuntrul ei

îl cunoscuse la prima expediție în Siberia
pe când era jurnalistă de succes în Hamburg
dar nu și fericită