precum un cal nărăvaș
ce nu se lasă strunit
sărind și dând cu copita
așa era copilandrul
venit fără voia lui la școală-n oraș
nu putea dar nici nu vroia
să-nțeleagă de ce să treacă pe zebră
când nu vine nicio mașină
de ce să-i ceară iertare
unei babe-n tramvai
că a călcat-o când s-a pus frână
că doar el n-are vreo vină
de ce să lase doamnele
sau chiar și fetele
să intre ele întâi pe ușă
doar pentru că așa i-a zis o mătușă?

în curând s-a schimbat ca prin minune
ce frumos recită profesoara de limba română
cuvintele se modelează, fără greș, pe idei
minunată-i lumea poeților

va trebui să stea aici
să le-n dure pe toate
să învețe și ceea ce nu-i place
ca într- zi, poate,
o altă profesoară să le citească unor elevi
ce încă nici nu s-au născut
versurile lui