Când nu-mi vorbești, se-ntunecă planeta,
se fac prăpăstii mari în orizont,
mor santinele dincolo de front
și mi se rupe-n trafic bicicleta.

Din găuri negre-i orișicare cont,
când nu-mi zâmbești, e sub zăpadă Creta,
mi se înfundă nasul și chiuveta,
și mi se-neacă Euxinul Pont.

America e-n lacrimi, fericită
că și-a ales stăpân comediant,
din altă zare, mult mai răsărită,

se-aude cizma răului gigant,
dar ăsta-i moft, iubita mea iubită,
că tu ce-mi faci e mult mai important.

Când nu m-auzi și-s trubadurul tont,
predată-n vest, pe străzi, e daco-geta,
vin iar furtuni în țara cât ghereta
și-i frig pe-aici ca-n vârf de Piemont,

Se zvârcolește-n aere egreta,
orice creion e vers cu vârful bont,
când nu mă vezi eu sun la salvamont
și mă omor încet cu țigareta.

Statuia cu făclie-i bântuită,
azi libertatea-i țel extravagant,
la răsărit, e-o lacrimă-n orbită

mulțime de frați buni vor ”gubernant”,
dar totu-i fleac, iubita mea iubită,
că tu ce-mi faci e mult mai important…