A început să-nchege o eglogă,
vrea ca să lase-n urmă vechiul stil,
tot potrivind staminele-n pistil,
să creasc-o poezea în mare vogă.

Ceasu-n perete clipa și-o arogă
și bate-ntruna crâncen și ostil.
Ce-ar fi de-ar duce textu-n peristil,
dar să-l îmbrace-ntâi cu noua togă?

Cuprins de somn, visează că hârtia
în formă de petale se deschide.
Pe coridoru-ngust și lamperia

s-a transformat în floare. Fin, conchide
că tot mai bună e cafeteria,
să scrie, calm, acolo, pân' se-nchide.