nu te naști și nu pieri când secunda își surpă zidul
din care n-a tremurat
nici un cer violat profund
de albastru
un seism nu lasă pudra-nălțării în azurul
fără octave rugoase
și mai cu seamă
nici un flutur nu-și face seppuku
fără tribut de iubire
în venele tale

lacomul aer împănat de mistere
soarbe până-n prăsele
ochilor orbi
bisturiele
doi sori oficiază solemni răsărituri la căpătâiul albelor morți
multicolor s-au spălat focurile
în apele inimii
prunc nebotezat de umbre
tu deschizi portal în unghia lumii
nemuritorul pune
săgeata-n pupilă arc năprasnic ți-e setea

tragi

apoi
agăți dragonii zilei de gură
măcel de flăcări alunecă blând pe gâtul celulei
tu întorci extatic limba de zeu

și-ți înghiți capul