Despre arta de a fi în această lume
ca un copac stufos și veșnic verde,
despre aripi ce nu obosesc niciodată
în zborul interior către Dumnezeu,
despre lacrimi de bucurie născute din inimi curate,
despre palme făcute căuș pline cu apa norilor
sau roua dimineții,
despre marea de dincolo de orizontul privirii,
despre pământul binecuvântat ce rodește mereu
fără sudoarea frunților noastre,
despre un om devenit bărbat atunci când
a simțit femeia în brațele lui pentru prima oară, ca dar Divin,
despre un nou născut care zâmbește
pentru că știe cum e dincolo de suferință,
despre toate acestea vreau să vă vorbesc
dar mai întâi de toate nu pot să nu cad pe genunchi
în fața Celui care vorbește despre mine
prin faptul că m-a zămislit
căci doar de la El și prin El
pot avea gura să vă vorbesc
despre toate acestea.

Nu cer nimic.
Doar cânt împreună cu păsările răsăritul
unei noi dimineți,
până la ultima...

27 noi 2016