pun singurătatea la
zid
și o împușc
rămân tot eu
în miezul iernii
care mușcă din inimă
mă lepăd de
mine
de tot gunoiul
și-mi spăl gândurile
în fântâna din
fața casei
apa rece
îmi intră în trup
până mă inundă
număr lacrimile
scurse pe pereții
inimii
până tâșnește din
mine
un țipăt de viață.