așezați de-a curmezișul timpului
aștri făcuți pentru alte galaxii
respirăm furtunile ce ne sunt date
și visăm tărâmuri noi.
ce mai rămâne după ce
ni se scutură visele
s-a spus adesea
poate somnul mi-ai spus râzând
poate Dumnezeu –
mi-o amintesc sărbătorile, copiii și fulgii de zăpadă.
făcuți pentru alte galaxii
ăștia suntem
și parcă ne tot zbatem
să păcălim
destinul.