să nu te pui la fleac de vorbă-n moarte
c-or învia străbunii de os mare
și or împinge-n tine vremi amare
presus de vise-n jale să le poarte.

e soarta în identități sumare,
din necrologuri faci o zi de arte
și îmi gătești vreo două ori trei tarte
să am puțin lumina ta-n samare.

m-alung din viață-n inutil deșerturi,
cu foaia cea de iarbă mă mai sparg
și-aștept în academicele sferturi.

deschid fereastra către mine, larg,
închid când se gătează iar de certuri
și vrajba iar atârnă de catarg.