ți-e descheiat destinul la cămașă
iar din cuvânt îți tai vreo două porții
să ai pe calea de omăt a sorții
când bolta s-a deschide, pătimașă.

deocamdată-i prunc și albi sunt morții,
în două lumi speranța se înfașă
iar de orbire inima-i golașă
din flacăra de vise bând emoții.

adun mistere, fie-ți de merindă
în ceasul ce coboară dintr-o stea
în sufletul hristosului pierindă.

grumaz de cer pe care se năștea,
iar tu priveai icoana din oglindă
ce doar pe tine-n liniști te rostea.