"Ma, haida, bre!"
Ai râs, prin întuneric
Când îmi țineam inima-n dinți,
Să nu se ude
Ghiceam, trecându-ți Dunărea la sfinți,
Prin apă înotând
Rusălci desnude.
Și n-am putut-a să-ți răspund, în bulgărește
Eram așa de prost c-aș fi-ncăput în raniți:
Momeala vânzătorilor de pește
Din cerul ăla de la sud de graniți
Mi-aduc aminte doar atâta: c-a durut
Iubirea ta, împăturită-n draci
Mai țin oleacă minte c-am văzut
Cum vin și-ți sug din țâțe vechii traci
Cum, istovită de un mic război balcanic,
Ai mângâiat absent al nopții giulgiu
Eu, ruginitul pescador oceanic
Eu, ascultam oftând
Câinii din Giurgiu

Și au rămas, în semn de împăcare
Nisipuri aurii, din timpu-n care
Noi umblam goi și umblam beți
Prin infinitele grădini de castraveți

Sunt moarte verile de neuitat, la Ruse
Înaltele și micile Mării sunt duse...