-Ce-ai rămas mă, ca un bou?
AcuÈ™ avem un An Nou,
Iar guvernul…și mai nou,
E curat precum un ou!

-Au promis, cum promit toți,
(Nu-i hulesc și nu-i fac hoți)
C-om avea un trai mai bun,
Doar în ziua de Crăciun.

Și de Anul Nou, o zi,
Că apoi te-ai chinui
Să achiți rate la bănci,
Așa te subții la fălci!

Lefile, (că sunt prea mari)
Te vor face să dispari,
Într-un puț, băltoacă, laț…
Decât traiul în nesaț.

Le vor face tare mici!
Eu voi îndopa urzici,
Ștevii, melci, furnici, legume,
Cine nu… valea din lume!

Am noroc, nu-s mâncăcios,
Sunt doar piele peste os,
Și dacă n-oi mai mânca,
De mor, nu mă voi strica.

Soața m-a luat la rost:
-Uite fiță de neam prost!
Ce, e Papa, ruda ta?
Javrile te-or îndopa!

Eu am bani de-nmormântări?
Te-aș arde, și-n patru zări
Te-aș împrăștia! Ești tâmp?
Da și crematoriu-i scump!

-Ho! că am glumit un pic!
Eu am bani de mers în dric?
Nu sări ca dintr-o șa,
Scornesc ironii așa…

Cât aș fi eu de glumeț,
Îmi fac rost de un hârleț
Și-o lopată, precaut,
Ș-aștept anul, abătut.

A venit Anul cel Nou!
Eu gătit într-un sacou,
Mă holbez cum banii mei,
Pârâie și fac scântei,

Împușcând Anul cel vechi,
C-am plătit taxe, perechi;
Doar să nu rămân dator
Statului. Sunt donator!

-Cine-i Statul? Să-l înfrunt!
Dumnezeul meu cel Sfânt?
De ce-s rob la el, mereu,
Și-mi duc traiul tare greu?

Mi-a răspuns Guvernul nou:
-Eu sunt Statul, tu, un bou!
Toată viața ta, bădie,
Îmi vei fi în custodie!