Deasupra sufletului căutând refugiu
se-ntorc ninsorile
fără cusur fără rugină

soarele e-ncet sub fluturii cerului

sunt abstractă
cât nici să te mai fac
rege peste așezământul meu
și azi

căci oricum n-ai fi în stare
să-mi torni viselor palat
pe vreo stâncă