pietrele mă locuiau adesea
în această merindă de tăceri îmbulzită în virgule
trasate după orice epitet mai îndrăzneț,
îndrăzneam uneori
tranșee întru
apărarea duhului de nimicnicie

muierea mea era furtună
mi se înghesuia în inimă alături de umbre
otrăvi de sentimente sugrumau pagina cea
umplută cu organe genitale
atârnate de grumazul limbii
sex

la ceasuri de mirări și ploi cu noapte
port cu mine
legitimația de bărbat,
nu înmărui prea des, femeie, așternutul

cu ochii merg prin lucarne în ceruri,
lovit de rază-n privire,
copt de visare