Începutul a fost
Declic nervos
În noapte de iarnă
Sub lumina de bec cu gaz
În orașul care nu poate sa doarmă
De frig
Și teamă
Și dorință
Eu scriu din frica
De a nu pierde
Fărâme de mine
Aruncate în speranța
Regăsirii drumului spre ceilalți
Și mai ales pentru că vreau, egoist,
Să mai stau, o vreme sau o măcar
O eternitate.