tânărul din bătrânul ce sunt se revoltă
pe sub urma trupului cresc tumori ca niște flori de gheață
și ele înfloresc pătrund prin ochi și se înalță de sub frunte

alunec pe topogan până la tine în uter
înfloresc și eu ca într-un descântec
și mintea mea bântuită de fantome cu ciucur
în straie de sticlă
și mânere din os și păsările mute pierind în foc
mă zbat fără rost în cușca de fiere
și cum lumina ne străpunge din ochi până în cer
cui să mă mai cer?

am văzut cai înveșmântați cu oameni
cu aripi ce luptă în vânt
cum își purtau intestinele în cutiile de tablă
și cum zuruiau pietrele în aer
și fluierau moașele bătrâne păgâne
la câini la vrăbii pe sârme
pe gard atârna o corabie moartă

tu dansai la bara de fier crăpată ruginită
în timp ce îți îndesam lasciv în chiloți boabe de linte
afară batoze șleampăte și batalioane de strunguri în salturi mortale
aruncau cu bucăți noduroase de șpan
în prunii albaștri din marginea zării
chiuiau a moarte cucii bătrâni

zburau peste case ziare vechi
săreau piulițe în aer înroșite în foc
nu mai este loc iubito de vreun troc
cad peste noi râuri fără pești
și hainele curg de pe noi grele și reci
ce zici, hai să pășim în al nouălea cer