tinerii își poartă inocența în spate
ca o cocoașă
soarbe vlaga din omoplați cruce otrăvită cu prea mult
greul pământului
pești carnivori în nervurile umbrei defrișează culmile albe
de pași morți glezna lor refuză pivotarea
pe soclul nimicului
tinerii înghit cu nesaț morțile
mai poți sfinții și tu fiecare vertebră împănând-o cu aripi
o primăvară agresiv de curată
își dezbracă torentele
în carnea lor sfidător de albă
răvașe cu îngeri hieratic pictează tăioase liniile sorții
printre pulsuri
pendul cu văzduhuri li-i somnul
lupi tineri cu păduri încolțite-n canini invadează
artere prea obosite
să țipe
chiar deasupra abisului înalță temple din oase
cerul de foc al gândului
sterilizează ispitele să nu usuce
mareele ochiului

zadarnic puneți garduri și sârmă ghimpată de-a curmezișul limbii
bezna își tocește ghearele
în valva inimii

cu evlavie tinerii își varsă apele singurătății la răscruci
coca mulțimii frământă pâine fierbinte
șarpele cosmic se-nfruptă din pieptul oceanic
înlăuntru-i dansează mirific
geneze

tinerii pun semn infinitului

sângele rupe timpul în două ca pe-o sămânță
este hârtia de turnesol
în care taina învingătorilor își transcrie zilnic

pupila galactică