Mai albă ca brațul ales,
Brăzdată de-o vană viorie,
Pe plajă în zori am cules
O piatră rotundă și vie.
De unde adusă nu știu
De val, din ce peșteri străine,
De poartă un smalț străveziu
De vis dezgolit pentru tine.
De unde venită, de simt
În juru-i ostroave cu palme
Și zări cu amurguri de-argint
Pe apele calde și calme.
Din ea voi ciopli idol sfânt,
Zeu tânăr ce crește din mare,
Lovind-o cu dalta de vânt,
Spălând-o cu spume amare.
Privește-mi copilul din flori,
Născut din credință și sânge:



Ard ochii ca marea în zori
Și părul în valuri se frânge.
Ți-l dau! Nu te-atinge de el
Cu mâna semeață, că scapă
Topit într-o piatră la fel
Cu cele uitate de apă.