n-am mai avea curajul acela
ți-aduci aminte?
să ne suim pe acoperișul lumii
cu un pahar de șampanie dacă nu
măcar cu o bere
și să ne bălăngănim picioarele
să ne spunem chestii care
să nu ne trădeze sentimentele
eu despre fotbal când
n-am fost în viața mea la vreun meci
tu despre rețete culinare deși
nu te-ai pricepe nici la vârsta asta să frigi un cartof pai
toți anii până acum
par în transhumanță, nu-i așa?
întâmplările au păscut până la rădăcină
ierbile noastre tinere și au urcat apoi mult prea sus
aspirațiile ne-au ros pe dinăuntru iar lumea ne încape
în buzunarul de la piept - stai
careva
m-a buzunărit - mi-a luat până și
dopul de la șampanie
pe care îl țineam drept talisman
cum ar putea lumea să se fure pe sine, nu știu...