Peste strat reavăn, pădurea,
Presără cu dărnicie,
Viorele ca să fie,
Smoc de toporași aiurea.

Violetele gingașe,
Ca zefirul parfumate,
Mai zvelte și colorate,
Șed alăturea trufașe.

Brebeneii strânși grămadă,
Se admiră în tăcere.
Primăvara e-o plăcere
Să răsară din zăpadă.

Ici, în cămășuțe fine,
Cu rouă pe trupușoare,
Ghiocei plini de candoare,
Râd spre raze să-i aline.

Unul mic, privind codița
Dinspre stratul hrănitor,
Țopăie într-un picior,
Altu-și potrivi fundița.

Aburcând dintr-o genune,
Hop! s-arată iepurașul,
Și scorni de drag, poznașul,
”Pădurea e o minune!”