Fată cu vine albastre-verzui, buzele tale sînt nemuritoare
precum căpșunii, ele învie aidoma lor înșile cu aceeași grație,
șoptesc aceleași cuvinte de nălucă, de bestie domesticită.
Vezi că pînă și Luna s-a îndrăgostit de tine - îți stă alăturea
zi și noapte. Cine spunea că luna e mereu femeie? Luna poate
fi bărbat, cel care iubește femeia pe care el o crede zeie.

Prin mileniile străbătute de tine femeie, cînd îți vine sorocul
să rămîi grea, oricare ți-o fi numele pămîntean - Eva, Pandora,
- tu înlănțui bărbatul Lună cu păru-ți subțire și lung, strălucitor
ca raza cînd trece prin nestemate; tu, cu gleznele tale firave,
legi cearcănul lunii de tine cu mersul tău pe călcîie în apa pîrîului.

Nu știai că pe alte tărîmuri zeița Soarelui e femeie și zeul
Lunii e bărbat? Și cînd pruncul tău, femeie, iese la lumină, atunci
privești orbită în ochii lui - timpul tău se rînduiește în zi și noapte,
sufletul tău învață legea ramurii desprinse din copac, legea prin care
bărbatul tău este unul și tu ești una. E vremea cînd amăgirile pier.

Femeie bătrînă, în părul tău firav și uscat se văd ninsorile palide
și aurora cețoasă a toamnei tîrzii. Femeie bătrînă,
care ți-o fi numele?
Pînă cînd Luna bărbatul te va mai ține minte oare?