întotdeauna mi-au plăcut umeri tăi triști
brațele atârnând a lene obosite de nuntă
ori buzele crăpate de dorință
pielea nădușită cum mirosea a frumos a femeie
încăpeai toată în sufletul meu
cum dormeai într-un colț cu capul rezemat de o adiere

ești ca o floare știai
vei înflori divin sub dezmierdările mele
și eu ca o boare cu pielea felină te voi cotropi ușor
te voi învălui și țintui cu multă candoare
și-n cer te voi urca încet cu dor câtă splendoare
răbdare doar atât îți cer

am să te ascund în căușul palmei mele
și am să te acopăr cu săruturi și iubire
să nu te pierd și nimeni să te fure
aș înnebuni doar să te știu în alte brațe
să înflorești să te înalți în zări străine
am să te prefac în vin în pâine
sălbatic am să mușc din tine
și vinul am să-l sorb pe tot cu lăcomie în neștire

eu zic să zbori cât încă mai ai aripi
să nu sfârșești în brațele mele ca în lanțuri