O mamă târzie
are altfel de trepidații în ființa ei
oricât s-ar chinui
înalță lucrurile până la un anumit punct
pruncul ei deasemeni

chiar de lumina strânge din ram
un fluture viu
ea stă atârnată adesea pe zi
cu capul în jos
face ochii un întuneric
în care nu se mai cunoaște...

și nevăzută se prăbușește în grabă
ca pasărea hăituită
în lanul de ovăz