învierea este dovada vie
chiar și prima constituție născută din cele 10 porunci
la urma urmelor democrația este
tot o poezie
poate că și dumnezeu e tot poet
altfel cum ne-ar mai fi lăsat liberul arbitru
când noi l-am ales pe barabas
l-am vândut pe isus pe treizeci de arginți
și am dat raiul pe un blestem
cum altfel decât poezie poate fi
alegerea sacrificiului de sine cu speranța iertării omenirii
și cum altfel
fără adâncul dintre două lacrimi de poet
ar mai crede în bunătate cu atâta nefirească încredere
dacă nu creatorul îngerilor
poate că din apostoli
doar toma nu avea sânge de poet
dar știa bine să pescuiască prin lacul viselor
cu năvodul îndoielilor
realitatea imediată
unde din când în când
împărații dau foc romei
gladiatorii visează o lume
dincolo de setea crudă de spectacol
iobagii mălai pe săturate
fluturii primăvara eternă
doar poeții visează lumi rotunde
de aceea toate revoluțiile au cel puțin câte unul
cu pieptul dezvelit
gata să-și ofere inima garanție
pentru căutarea de ideal
ei sunt cei care scriu
obișnuiți cu utopiile
platformele program
apoi trec înapoi la visele lor
cuminți precum o libelulă în căutarea altei zile
vor așeaza o mie de vieți într-una singură
rătăcind indecisi între două eternități
desenează stele pe un cer virgin
cu nepricepere
un fel de cale a robilor spre niciodată înapoi

cine ar fi nebun să locuiască
mai mult de o clipă
în lumea poeților
poate doar dumnezeu