Sărut mâna, maică,
În dimineți cu soare,
Când dangăte de clopot
Ne leagă viața-n zare.

Privește cum morminte
Scriu falnice orizonturi,
Când libertățile umilite
Ne schimbă soarta în loguri.

Ferestrele vagonului
Dezvăluie tăceri morbide
Absent cuvântul veghează
o țară-n pâlcuri de lumină.

În viitor e visul sacru
Și orașul încătușat în cugetări,
Și o altă zi, și o altă noapte -
Trecute-s în surâsurile de miri.

În ode ceasurile se strcoară-n rană
Și aripile ni se vor deschide-n drum.
Arcașii vor suna din goarnă
Escaladând corola de minuni...

Sărut mâna, maică,
În Þara noastră de goruni,
În care DACIA tresare la o primă coasă
Și-n care închidem noaptea o altă carte-
În România veșnicilor somnambuli...