mă voi urca în trenul care înconjoară pământul
în singurul tren care plutește pe valuri
care zboară prin nori

aplecat cuviincios de spate
chelnerul îmi va turna Chateau Lafite
va așeza paharul ușor
cât să simt parfumul violet și atingerea de cristal
pe buze, pe cerul gurii
curgând, sărutând

din difuzoare va țâșni muzica
va străbate norii pornind din
degetul mare de la picior
înfășurând glezne, mușcând gambe, coapse, îmbrățișând șolduri
își va așeza catifeaua pe umeri, pe brațe
până în degetul mic
mișcând, legănând

voi pluti odată cu valurile, odată cu norii
cu miile de orașe, de străzi, de munți, de câmpii
voi aduna culorile ca să-mi desenez rochii
pe care vor șerpui strălucitoare panglici de fluvii
aurul lanurilor se va țese în mătasea ciorapului
urcând, alintând

mă voi scălda în oceane și mări
cu pielea sărutată de soare
tatuată cu scoici, învelită în ierburi marine
voi înota către abis - întuneric din care se rup raze
ucigând, înviind

la capăt, în prima și ultima gară
pasul meu va coborî cuminte și temător
din trenul care zboară pe ape, care plutește pe nori
va sări în șotronul desenat pe asfalt

copilărind, iubind