o neliniștire a copacilor simțind furtuna
mă atinge
îmi răsfiră umbra peste inima ta

nu ai întrebat de mult de mine
din priviri măcar
ce mai fac
pe cine mai iubesc zilele astea
dacă îmbătrânesc sau m-am oprit
dacă mai am bicicleta aceea veche
Ucraina ,,bătrână și ortodoxă"
cum îi spuneai

tu întrebi
pietrele
cum se mai simt
drumul
cum o mai duce
caii
pentru ce aleargă
noaptea
unde își mai petrece zilele

în seara asta nu mai pleci
ți-am făcut un ceai Karak
dulce, cu o boabă de cardamom
și-un pic de șofran
ți-am pregătit și o bluză de cașmir iranian
să îți mângâie somnul
și sânii pe
care nu vreau să-i visez
măcar în această noapte când înnoptezi
în mine

dimineață îmi vei răspunde
la tot ce nu mă întrebi