M-am împământenit sub moștenirile timpului,
încerc să-mi echilibrez pofta de căutare
ce nu mă lasă să odihnesc.
Tu îmi aduci la masă necuvintele,
să mă irosesc în iubire ca pietrele-n ape
când vin furtunile turbate.

Poate-i ceva ascuns
în sângele înmiresmat
pe care cerul nu-l înțelege.

Întorc drumurile spre alt orizont
pe unde am intrat liber în lume,
păsările se miră și cântă-n același ritm
dinainte de a mă fi născut.

Nimeni nu mă oprește să cultiv
semințele care m-au adus pe lume.