- Te-ai întrebat vreodată unde-i marea
Ce-și lasă valul să-ți atingă fruntea?
Nisipul ud ce-a descifrat ninsoarea
Îți poate spune care este puntea

Pe care-n zori o spală pescărușii
Cu aripile înmuiate-n ceară,
Când la tribord privesc spre soare mușii
Și văd cum se transformă ziua-n fiară,

În flacără ce îmblânzește valul.
Durerea apei tulburi e firească,
Când caută-n abisuri reci pluralul,
Iar marea vrea să se mărturisească.

- Nu mi-a lipsit nicicând albastrul mării
Cât ochii tăi m-au învelit în vrajă,
Sunt un răspuns la marginea-ntrebării
Și pașii scriu povești pe-aceeași plajă

A unui început de poezie,
Cea mai frumoasă dintre cele scrise,
Promisiuni în nopți de agonie,
Alunecări pe curbe interzise

Când îmi inunzi nebun de pasiune
Cu valuri de plăcere delta verde,
Iar marea lângă țărm, o rugăciune
Șoptește și-n povestea mea se pierde.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif