Argintul lunii

S-a topit argintul lunii!
Pe o cergă, ce să vezi!
Colo unde se coc prunii,
Se ascund doi amorezi.

Declarându-și fără glas,
Dragoste înfierbântată,
Două trupuri fac popas,
În livada-ntunecată.

Prin văzduhul de-abanos,
Tremurau în miez de noapte.
Pe pământul mătăsos,
Greieri concertau în șoapte!

Câteodată-n strălucire,
Stelele se întreceau,
Fiind vorba de iubire,
Orele-ndărăt treceau!

Cu un ochi veghează luna,
Ca o luntre-alunecând,
Însă cerul și minciuna,
Nu s-au potrivit la gând!

În livadă chiar și prunii
Începură a foșni,
De-ar vedea acum străbunii,
Pe loc i-ar dezmoșteni!

Pare-o nuntă, voioșie,
Însă-ai nopții tinerei,
Au culoare pământie.
Cum s-or scurge anii grei!

Sunt promiși chiar din pruncie,
Însă nu-i logodna lor,
Pentru alții-i veselie.
S-a sfârșit al lor amor!

Unii-n dragoste-s sortiți,
Altii-și vor găti morminte.
Peste cei îndrăgostiți,
Luna va domni cuminte!

30 Iunie 2017