Oh! Ce pot eu vedea în oameni

uneori cuvintele sunt neputincioase
câteodată ele mor pur și simplu în fața zicerii
atunci
gura cedează suflul meu oftat
aerului
iar cuvintele, oh cuvintele
săbii înflăcărate
își încheie misiunea imbecilă
sfâșiate precum cerul
de păsări nebune
care taie noaptea în liniști
fâlfâite

ochii vii preiau în umezeala lacrimilor
mirarea rostirii

în spatele tainei
a luminii din găvanele ochilor tăi
eu sunt tu
descopăr lumina sufletului meu
în chipul tău luminos
descopăr visul
aspirațiile
blândețea
în miezul tremurului luminii tale
e lumina mea

e curățenie în mine
Doamne

coachzen
14.07.17