inima mea asta
făcută dintr-o bucată de stofă permeabilă
într-o dimineață în care
Mama nu mai găsise nimic altceva la magazin și
Tata nu s-a întristat nu s-a...
a deschis larg porțile
ca să vin ca să viin...
desculță
colorată și
vieeee

inima mea asta
care locuiește peste drum de prăpastie
peste drum de tine
ținta numărul unu găzduind fulgere și târziuri toate ploile
ce n-au mai încăput în afară și igrasia lor și țipătul
pe toți solitarii
muțenia speriată în zgomotul trecerii

inima mea asta
făcută din mine
din toate băsmăluțele alb-roșii ale copilăriei
din julituri și din praf din ochii îngerilor
din infinitul fluturilor care au fost vreodată
zurgălăi intempestiv aruncați peste
fața cerului

inima mea asta
neeufonică
fără vreun simț estetic
nici al măsurii
fără asigurare
pe care
atunci când o veți devora
o voi ține ascunsă bine