Matinal, un firav serafim mă îmbie
Să salt în rugă printre flori cu rouă
Dar ostenite de lumină în ziua nouă
Himere vor să scriu păgână poezie.

Privind spășit în ortodoxul calendar
Parcă alung din cord dorințe de ateu
Însă pe drum, peste frivolul decolteu
În ochii verzi de șarpe surâde Veliar.

M-aș duce lângă un perete cu icoană
Să lecturez un acatist făcând mătănii
Dar vajnic Belzebut stârnind dihănii
Mi-arată pielea dezgolită de cucoană.

Iar candela în ochiul minții reaprinsă
Mă vrea în paradisul cu luciri celeste
Însă fantasme-n atmosferă de poveste
Mă trag spre reverie cu lumina stinsă.

Gândind la univers de visători boemi
Mă înfiorează drama vieții-n nălucire
Și luând în mâna rece veșteda Psaltire
Șoptesc: făcuta-i Tu luna spre vremi.