Simboluri naționale

Secunde, minute,
ore, saptămâni și zile multe,
luni, ani, decenii,
secole și chiar milenii,
toate se-adună,
pun mână de la mână,
să zidească nația română!
Totul pare a fi gata,
mai vine una,
mai vine alta,
ca orice se naște pe lume,
avea nevoie și de un nume.
L-a găsit un înaintaș isteț
și vine de la un imperiu măreț.
România, ca nație,
născută dintr-a Domnului grație,
are un imn
care, nu știu de ce,
sună, nu a veselie, ci a chin,
are o monedă
care, după nume, trebuie să ragă,
dar ea pare că mai mult se roagă,
are o stemă
care este mai mult o anatemă,
avea pe ea sonde și păduri,
care deveni-vor amintiri,
are un steag,
oricât ne-ar fi nouă de drag,
seamănă c-un om pribeag,
cu un înțeles profund,
luptă cu o gaură în fund,
are o limbă,
altfel decât simbolurile celelalte,
doar de aleșii nației,
din când în când, votate,
noi toți, cu suflet de român,
cei care nația română o iubim,
o votăm de câte ori vorbim.