- Știu c-ai să pleci, vacanța te îmbie
Să lași condeiul pentr-o săptămână,
Să evadezi puțin din poezie,
Dar cât lipsești vreau să mă ții de mână

Și să mă porți prin locuri neumblate,
La pieptul tău să strângi acea comoară
Pe care am închis-o într-o carte
Cu fantezii aprinse. Dulce-amară

Să-mi fie noaptea când absența lungă
Mă va lovi în piept ca un ceasornic
Ce bate infernal vrând să-mi străpungă
Secundele pustii... Te-aștept, statornic.

- Te voi lua cu mine prin povestea
Ce-și deapănă secundele pe ghemul
Istoriei și rândurile-acestea
Vor contura în lipsa mea poemul.

De parcă nu ai știi, deja, iubite,
Că împărțim același cer și-n sânge,
Trec armăsari de smoală, pe copite
Duc dorul meu de tine. Mă voi plânge

Lui Dumnezeu că vara-i o șaradă,
Un vis nostalgic galopând prin stepe,
Dar mâine-n zori ți-oi scrie pe zăpadă
Că viața mea și-acum cu tine-ncepe.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif