Râuri de flori, iubire, râuri de dor și vise,
Cascade lungi de lacrimi, multe-am uitat de-au fost
Și nici să le-amintec nu are-acum vreun rost,
Căci zâmbet trist sunt toate din zise și nezise.

Suave patimi calde acum au gust anost,
Iar fluturi de lumină ce inima-i primise,
În alte temple mândre își află adăpost,
Zburând spre alte ceruri cu porțile deschise...

O lacrimă de aur căzută, cred, din stele,
Luceafărul de seară mi-aprinde pe furiș -
Jar blând mocnind sub ghețuri și sub zăpezi rebele:

Sunt raze cântătoare sclipind prin luminiș,
Ce vor să-ntoarcă timpul cu rădăcini fidele,
Dar eu-s ogor cu holde gata de seceriș...

10 sept. 2017