Dincoace de firea lucrurilor e firea oamenilor
ce respiră realitatea ca pe un adevăr trunchiat,
prinde razele de lumină și le face mănunchi.

S-a întâmplat cel născut să nu fie din întâmplare.
Cine din cine se trage și dacă asta e noroc
pe care-l pipăie cu degetele înflorite.
Chiar și ce-i străin se umple de patimi
cu aromă de mentă și fața răcoroasă,

un simbol viclean îmbracă înfășarea nenăscutului
peste timpul care nu se joacă cu faptele,
nisipul se umple de vânt și-l orbește.

Firea omului dobândește întindere și înțelegere
și nimeni nu se ascunde după ziduri
dincolo de firea lucrurilor.
.