fără de timp
falangele mi se zbârcesc sub erupțiile veșniciilor
piranha cosmici mi-au devorat memoriile
pe cele albastre mai întâi
să uit istoria zborului
a ajutat și absența misterioasă a celui ce trebuia să-mi acordeze
temeinic
friabilele strune ale conștiinței de sine
am deschis fereastra unei stele
șalul de vise mi-a alunecat fără de veste din paftaua nopții
un greiere snob l-a prins în arcuș bulimic
și-a-nceput să-l învârtă
în caucul unui la minor prea timid să-i întindă vibrația până se rupe
partitura abstractă a unui miracol a desfăcut în șuvițe secunda
nostalgia mi-a corupt infinitul

să primesc invitație la balul efemerului
mi-am desprins nanoboții din păr și i-am trimis în recunoaștere
frunza de viță de vie am pus-o la păstrare în marsupiul unei nove
până la viitoarea geneză
(sunt semne că va fi mai puțin falimentară)
agăț în pomul cunoașterii
ultimele amintiri despre îngerii ce s-au chinuit zadarnic
să mă-nvețe reducția unui punct
și esența luminii
sigur data viitoare voi fi mai atentă să nu-mi mai cadă în geană
polenul unui curcubeu imberb
taman când mi se explică principiul multiplicării
și opulența unui fulger

cărarea pe partea stângă
îmi recomandă hair stylistul solar insistent
(cuprinsă de febra plecării vocea stridentă se fărâmă înainte
de-a mă-nrăma complet înțelesului)
numai pe stânga rugăciunea îți matlasează corect
tunica zilei
să nu te ardă gravitația sulfuroasă a humei
numai pe stânga ambreiajul iubirii dă perspectivă reliefului
pulsul alunecă grațios în jurul unui
canin de abis
lăsat ca geamandură
timpului

nemaiavând în portfard amintirile
nu-l pot contrazice

cu o pivotare de maestru amnezic
sunetul își va desface alt evantai în materie
victorios mă absoarbe
țipătul pruncului
țipătul

din drumul robilor steaua își culege magii ursiți