Cineva
semăna așchii în adormitele clipe
amortizând trosnetul lămpii
gazul tăcerii ardea mocnit
împrăștiind raze plăpânde
în bezna zilelor reci.

Pluteam în derivă
lipiți de un catarg zidit între stele,
așteptând clipa când ni se va dezveli
țărmul făgăduinței.

Apoi ne-am înhămat
la jugul sfințit pe altar
pe un drum presărat cu trandafiri,
albi, roșii
și spini
mulți spini tăind carnea vie.

Împreună căutăm leacuri
în cotloane umbrite de șoaptele seci
ne primenim cu ivoriul din zori
binecuvântând clipa.

Încă o zi
ne ținem de mână
ca doi copii numărând geamătul frunzelor
sub pașii molatici
printre apusuri
ne așternem în leagănul nopții
mulțumind Domnului.


26-10-2013