Astăzi... noi privim bobițele de viață,
Ce cad grăbite și se coboară-n ceață.
Azi Dunărea-i liniștită și-mpăcată;
Căci plouă lin, și apa-i este curată.

Nu este viscol, nu este nici furtună.
Privește, dragă, peștișorii s-adună!
În dansuri zăpăcite vin și trec de prag;
Tu stai pe mal, plângând, și îi revezi cu drag.

Și-i încă ziuă... norii-s negri și greoi;
Briza dulce ne-nvăluie pe amândoi.
Apa vibrează, valuri se aleargă repejor;
Privighetori și pițigoi vorbesc cu glas ușor.

Mă-ntrebi mereu motivul... de ce am venit?
De ce, demult, orașul mi l-am părăsit?
Dar... tu știi răspunsul și mă faci să zâmbesc;
Știi că ador, în liniște, să te privesc..