Doamne, nu-mi da chiar de toate,
Bogăţii nemeritate,
Forţa zeilor titani
Şi nici punte peste ani.

Nu-mi da, rogu-te, uitarea
Și nici ura, nepӑsarea
Nu-mi da silӑ de pӑrinți,
Nici de dascӑlii cei sfinți.

Nu-mi da prieteni fӑloși,
Dar la suflet gӑunoși.
Nicio clipӑ sӑ nu-mi dai
Gândurile fӑrӑ grai.

Doamne, am știut mereu
Tu ești înlӑuntrul meu
Nu mӑ mai lӑsa sӑ sper
Doar cu mâinile spre cer.