de-abia te-ai născut și crezi
că de-acum înainte unica ta grijă va fi
să reziști asaltului de iubire
invaziei de certitudine
tuturor brațelor acelora caraghioase
ochilor holbați care te revendică
se iau la trântă pentru tine
și tu de sus... așa de suuuus cum te mai uiți!!!
ce-o să faci cu atâta timp
cu-atâta grădină
cu atâtea grații?!
cum să scapi de plictis
de realitatea la discreție?!... și
vine deodată o zi
pajiștea rămâne goală
tăcerea fărâmițează (ne)liniștile
cât cuprinzi cu privirea
scena imensă
capcana în miezul căreia
pe nevăzute se pregătesc exploziile
pășești atent aproape în ascuns
simți foamea lupilor
codul neiertării
culpa ancestrală ceva-ul
strecurat în sânge odată cu țipătul
mamei care încercat în felul ei
să iasă din singurătate
în lumea cea nouă
aerul ghimpat
îngrădește libertatea la aceea a
orbului dibuind cu bastonul
făcându-și loc în virtutea
apucăturilor genetice
în virtutea
fri
cii