Noaptea cu întunericul nisipos mi-a căzut în ochi
cu obloane închise la ferestre pentru ploile de toamnă,
o apăsare ciudată contrastează cu frumusețea frunzelor
ce pictează-n culori arborii cu melancolii
și-n minte șlefuiesc văzduhul până departe
prin gesturi estompate de linia subțire a orizontului.

În fundal se împletesc lumini șerpuitoare
cu mori pierdute pe ape de fum străine
când printre coloane de ceară trec păsări
spre mările calde ale sudului.

Am înțeles tăcerea și teama din râs
cu răbdarea pusă la încercare.

A rămas viața pradă întâmplării,
de timpul încărunțește pe tâmple odată cu mine
și-n frigul însingurării
sunt vegheat de îngerii somnului
în palme cu amprente de mulțumire.

Eram într-o lume uitată-n altă lume
cu forme în care mă tot întrupez
din iubirea ce s-a scurs.