Sunt seva din vaza ce-n floare mă îmbeți
Și dragul intens cu-apă proaspătă ’ndoi
Să țină nestins ce se arde în noi doi
Știut în ascuns, negăsit de profeți.

Îți pătrund capilare prin tija tăiată,
Că n-am vrut pe alei să te-adulmece alții,
Să țin tot eu loc de duhovnicii, abații
Ce-n mantii ascund cât te vor, neîntinată.

Doar am, peste dor, o teribilă teamă
Că totul în veșted o zi se sfârșește
Și inima în lacrimi te adapă, păzește
Culori să nu-ți piară, să împiedice dramă...

Doar gând, să nu sec, trup îmi face să geamă!
16.08.2014