Iubirea din care întunericul se smulge
e mai plăcută decât lumina,
fiecare clipă cade într-o dungă
peste pielea fierbinte a trupului.

Timpul se urcă pe umeri, o iederă sălbatică
și înflorește deplin printre stele,
de gândul se duce tot mai departe
apropiind cuvântul de oameni.

Și în miezul său o sămânță vie.
prinde pământul în brațe.

Iubirea-i pătrunde până-n măduvă
face din ea un drum,
ce trebuie urmat cu bucurie
și dăruit ca împlinire.